Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Folosim cookie-uri pentru ca experiența dvs. să fie îmbunătățită.

Ce este un talisman sau o amuleta?

Posted by elvero 15.09.2016 2 Comment(s) Lectura-pentru-suflet,

 

Ce este un talisman sau o amuleta?

 

Lucrurile şi fiinţele sunt, evident, ceea ce sunt, dar prin gândurile şi sentimentele sale, omul are facultatea de a acţiona asupra lor pentru bine... sau pentru rău, din păcate. Un mag, fie că e alb sau negru, e o fiinţă care e capabilă să dea unui obiect proprietăţi pe care nu le poseda îna­inte: el ia din elementele propiei sale chintesenţe pentru a le introduce în obiect şi acest obiect de­vine viu, capabil să acţioneze.

 Un obiect există prin el însuşi, se înţelege, nu are nevoie de voi pentru a exista, dar existenţa sa e neutră, şi depinde de voi ca el să dobândească anumite calităţi. Dacă proiectaţi asupra unui obi­ect dragostea şi lumina voastră, el se va im­pregna cu fluidele voastre care sunt de o chintesenţă superioară propriei sale existenţe, şi astfel va deveni un talisman care va acţiona favo­rabil asupra voastră înşivă şi asupra creaturilor care se află în apropierea lui.

 Cuvântul talisman vine de la grecescul „telesma”. Telesma, e termenul folosit de Her­mes Trismegistul atunci când vorbeşte de „forţa tare a tuturor forţelor”, şi despre care spune: „Soarele îi este tată, luna îi este mamă, vîntul a purtat‑o în pântec şi pământul îi este dădacă”. Un talisman este deci un obiect (piatră, floare, in­sectă, inel, brăţară...) purtător al unei forţe cu care a fost impregnat fie de către natură, fie de către o fiinţă foarte puternică în lumea psihică. Numai cel ce ştie să fuzioneze cu „forţa tare a tuturor forţelor”, cu Fiinţa supremă, cu Creatorul poate prepara talismane cu adevărat operante şi puternice.

Desigur, şi voi, de asemenea, la nivelul vos­tru, puteţi cu ajutorul gândului, iubirii voastre să susţineţi şi să reîmprospătaţi virtuţile unui obiect, scopul existenţei umane este de a deveni creator, aşa ca Dumnezeu. Desigur, natura există, creatu­rile, obiectele există, nu noi suntem aceia care putem să le creăm, dar putem să le dăm o viaţă mai puternică, mai luminoasă, mai pură. Multe obiecte pot deveni astfel talismane.

Există, desigur, şi talismane preparate nega­tiv de magii negri, obiecte încărcate cu forţe malefice, care sunt trimise anumitor persoane pentru a le dăuna, a‑i face bolnavi, pentru a le provoca accidente sau rupturi cu anturajul lor. Dar noi nu vorbim aici decât de talismane bene­fice.

   În epoca noastră, din punctul acesta de ve­dere, oamenii au pierdut sensul sacrului, pentru că se găsesc talismane la piaţă, la târguri, unde vi se vând lucruri de diferite culori purtând semnele zodiacului, asigurându‑vă că sunt talismane unice care pot să vă protejeze, să vă aducă succes şi să vă pună în legătură cu puterile cosmice. Ce prostie! Cel ce prepară un talisman trebuie să cunoască legile corespondenţei între obiectele fizice şi astrele, forţele, fiinţele invizibile. Magi­cianul prepară un obiect ştiind că graţie metalelor din care e format, semnelor şi literelor pe care le poartă, poate absorbi şi reţine forţe determinate. El pune obiectul în legătură cu entităţile invizi­bile pentru a deveni o sursă de influenţă bună sau rea, armonioasă sau dizarmonioasă. Dar magul alb nu prepară decât talismane capabile să  pro­ducă cele mai bune influenţe.

  Munca magului este în realitate identică cu a naturii. Natura umple toate fiinţele vii cu o esenţă particulară care permite hrănirea, creşte­rea, şi magul face la fel. Da, pentru că putem utiliza prezenţa energiilor naturale din toate lu­crurile, dar trebuie să cunoaştem legile şi să nu ne servim de aceste energii pentru interesul nos­tru personal.

  Talismanele adevărate nu pot fi preparate de oricine. Trebuie să fii pur şi dezinteresat, pentru că singură puritatea vă permite să acţionaţi efi­cace asupra obiectelor şi fiinţelor. Majoritatea celor care întreprind o preparare a unui talisman ignoră adesea un lucru capital: ei evocă entităţi pe care le ataşază obiectului pentru a‑i da o anu­mită misiune, dar ceea ce nu ştiu e că mai de­parte aceste entităţi invizibile cer o plată. Ele vor să servească bine, dar ele vor să fie remunerate. Sunt convocate, e perfect, devin servitoare, dar vor să fie hrănite, dar există suficiente alimente pentru a le satisface?

 

  Care e adesea situaţia celui care vrea să poarte un talisman? Imaginaţi‑vă un rege violent şi ambiţios care se hotărăşte să aibă o armată mare pentru a lupta contra inamicilor şi care, pentru aceasta, închiriază serviciile mercenarilor. Aceşti mercenari nu sunt devotaţi cu adevărat regelui pe care îl servesc: sunt străini, nu au afecţiune pentru el. Numai interesul îi leagă de el. Dar ei simt că banii pe care îi primesc îi con­strâng să rămână subjugaţi unei fiinţe fără virtuţi şi, din această cauză, au un resentiment împo­triva regelui. Deci, atunci când regele întreprinde o expediţie împotriva unei ţări străine, mercena­rii, obosiţi să se suporte lungi chinuri pentru un suveran pe care nu‑l iubesc, îl abandonează, îl lasă singur, şi regele nu înţelege de ce armata sa nu îl mai protejază. Dacă regele nu ar fi avut o armată de mercenari, ci de oameni ataşaţi per­soanei sale prin dragoste şi respect, ar fi fost sus­ţinut cu o ardoare şi o fidelitate extraordinare.

  De ce credeţi că vor oamenii talismane? În general, pentru a obţine succese, pentru a do­bândi puteri, şi în acel moment seamănă acelui rege care întreţine o armată de mercenari. Pentru prepararea unui talisman ei fac uz de violenţă, obligă astfel fiinţele lumii invizibile să‑i ser­vească. În spatele acestei dorinţe de a avea un talisman sunt cel mai adesea ambiţia şi lenea. Vrem să reuşim sau să ne protejăm şi ne spunem: „Dacă voi avea un talisman pot să dorm liniştit, alţii vor veghea în locul meu”. Astfel vrem să ne realizăm dorinţele fără a face nici un efort. Înce­tăm să mai muncim, să studiem, să reflectăm, să medităm, să ne rugăm, bazându‑ne numai pe puterea talismanului. Natural, există şi excepţii, dar în general, oamenii utilizează talismanele căutând protecţia a ceva din exterior: ei închiri­ază mercenari fără a dezvolta în ei virtuţi, care sunt adevăraţii lor protectori. De aceea, chiar dacă posedă un talisman puternic, acesta îşi pierde puţin câte puţin puterea.

  Să luăm cazul unuia căruia i s‑a preparat un talisman pentru a fi susţinut într‑o întreprindere onestă, spirituală. El constată că acest talisman îi aduce inspiraţie, îi alimentează credinţa, spe­ranţa, ardoarea. Cât timp continuă să trăiască cu aceleaşi preocupări de bunătate, puritate şi spiri­tualitate, el răspândeşte în jurul său o hrană subtilă care alimentează toate fiinţele invizibile care au fost atrase, chemate şi angajate pentru construcţia talismanului. Cât timp sunt hrănite, aceste fiinţe sunt satisfăcute şi continuă să ser­vească pe proprietarul talismanului. Dar dacă acesta, uitând de proiectele sale bune, îşi orien­tează în mod diferit gândurile şi sentimentele, el încetează să mai alimenteze fiinţele invizibile care îl servesc, iar acestea se îndepărtează de el. El constată astfel că acest talisman care acţiona aşa de bine alte dăţi, este acum ineficace. Moti­vul este în faptul că fiinţele spirituale care erau legate de talisman nu mai sunt hrănite prin gân­duri pure şi elevate. Când aceste fiinţe îl pără­sesc, talismanul moare. La fel se întâmplă şi în cazul pietrelor, obiectelor, care erau la început pline de viaţă şi care sunt după un timp moarte.

  Cel care îşi imaginează că poate continua să se bazeze pe un talisman trăind oricum, se în­şeală. În aceste condiţii, talismanul nu poate să‑l ajute. Nu putem conta pe puterea unui talisman decât dacă muncim fizic şi psihic în armonie cu ceea ce reprezintă, cu ceea ce conţine ca puteri şi virtuţi.

  Un talisman nu e cu adevărat puternic decât dacă voi îl susţineţi constant prin propria voastră viaţă. Dacă el e impregnat de puritate, pentru a continua să fie eficace, trebuie să trăiţi o viaţă pură; dacă e impregnat de lumină, trebuie să în­treţineţi lumina, dacă e impregnat de forţă, tre­buie să vă exersaţi pentru ca forţa să fie alimentată, etc. Dacă nu, ceea ce se face pe de o parte, voi demolaţi pe de alta. Ca în poveştile acelea, unde spirite rele distrugeau în timpul nopţii munca pe care tânărul prinţ sau frumosul cavaler o făcea în timpul zilei. Nu trebuie să ui­taţi că, în toate cazurile, singurul mijloc de a ob­ţine rezultate este de a ameliora calitatea propiei vieţi. (Vom găsi o altă dezvoltare a acestei idei în „Puterile vieţii” cap. I, tom. 5 din Opere Com­plete).

  În viaţa spirituală, nici un mijloc exterior nu poate acţiona într‑un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oa­menilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i‑a salvat vărsându‑şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din pă­cate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiţii deplorabile. Pen­tru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca şi calităţi şi virtuţi. Numai cu această condiţie crucea e eficace, benefică, magică. Dacă purtaţi o cruce în exterior, fie că e din aur, din fildeş sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneţi credinţa şi dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legaţi de Cristos, pentru a transforma viaţa voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.

  Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinţi sau Iniţiaţi care au trăit şi muncit acolo au lăsat am­prente pure şi luminoase. Graţie acestor am­prente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alţii au revelaţii care le transformă întreaga viaţă. Dar, pentru a‑şi con­serva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilenţă, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfinţe­nia unui loc şi oricâte amprentele pure şi lumi­noase s‑ar fi depus peste tot, pe pereţi, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi ex­pus venirii şi plecării oamenilor care, din cauza gândurilor şi sentimentelor lor, transportă cu ei entităţi tenebroase. De aceea trebuie vigilenţă: dacă, prin gândurile şi sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfinţite prin trecerea unei fiinţe luminoase, locu­itorii invizibili care sunt acolo pentru a‑i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor.

  Câţi oameni îşi imaginează că, pentru că au fost botezaţi la naştere, sunt la adăpost pentru tot restul vieţii! Ei au fost botezaţi, bineînţeles, dar dacă ei cred că spiritele rele nu vor îndrăzni să intre din cauză că li s‑a pus apă şi pământ sfinţit pe frunte atunci când au fost mici, se înşeală! Toţi diavoli vor intra, nu le e frică, să ştiţi că nu sunt impresionaţi de botez. Botezul, ca şi toate celelalte acte sacre, este un talisman şi dacă cei botezaţi nu lucrează asupra lor toată viaţa pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai rămâne nimic din el. Sunteţi botezaţi, sunteţi spălaţi de păcatele voastre, e bine, dar trebuie să continuaţi toată viaţa să menţineţi ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie să vă purificaţi conştienţi, din toată inima şi din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri şi sa­tisfăcuţi că au fost botezaţi, că îşi imaginează că nu mai au nevoie de nimic. Dar dacă vedem cum trăiesc, vedem că sunt ca şi ceilalţi care nu au fost botezaţi, sau chiar mai rău!

  Numai că, încercaţi să explicaţi asta creşti­nilor. Ei sunt încăpăţânaţi, ei cred în eficacitatea absolută a botezului, ca şi în faptul că, vărsându‑şi sângele, Iisus i‑a salvat o dată pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezaţi, pot purta cruci sau medalii, pot să aprindă lumânări, pot să spună rugăciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei înşişi pentru a se apropia de exemplul pe care l‑a dat Iisus, nimic nu‑i va salva şi toate aceste practici devin chiar ridicole.

  Poate fi foarte benefic pentru evoluţia voas­tră să purtaţi talismane, cruci, medalii, să vizitaţi locuri sfinte, să primiţi binecuvântări, dar nu contaţi numai pe acestea pentru a fi mântuiţi dacă nu faceţi nimic asupra voastră înşivă. Voi sunteţi aceia care prin atitudinea interioară, prin gându­rile voastre, trebuie ca în fiecare zi să umpleţi cu viaţă talismanele pentru ca ele să continue să acţioneze favorabil asupra voastră.

 Sa va fie de folos!

Acest articol este un capitol din Cartea magiei divine de Omraam Michael Aivanhov

2 Comment(s)

Gabriela Dentea:
10.11.2015, 09:04:08 PM
Reply

Interesant articolul. Indeamna la introspectie sfatuindu-ne sa lasam lenea de-o parte si sa lucram activ alaturi de obiectele pe care le folosim in practica noastra spirituala, fie ele orgonite, cristale, boluri tibetane sau simboluri Reiki. Sa fie de folos si sa aveti spor! Gabriela

george:
17.11.2015, 06:05:52 PM
Reply

Maestrul Aivanhov le spune lucrurilor pe nume atat de f4umos si natural incat e o placere sa lecturezi cartile sale. Dupa care vine punerea in practica :) aici e mai greu. George

Leave a Comment